Povestea incepe in vara anului 2009 cand bunica sotului meu a plecat catre o lume mai buna si a lasat in urma o curte verde si frumoasa in aparenta dar extrem de incurcata in realitate.
Socrul meu ne-a spus ca ne va da jumatate din curte sa facem ce ne-o taia capul. Zis si facut. Satui de Bucuresti si dornici de iarba verde si ciripit de diverse pasarele ne-am luat cei 600+ mp in primire si ne-am apucat sa facem noi ce stiam mai bine, in speta sa plantam lucruri pentru ca ne doream un coltisor verde, verde si doar al nostru.
Ehe dar lucrurile nu s-au dovedit asa de usoare. In primul rand nu stiu daca ati incercat sa organizati o curte ce a apartinut unor batrani. Noi am ars luni intregi diverse de care babuta nu vrusese cu niciun chip sa se desparta in timpul vietii pentru ca "poate ne mai trebuie. nu stiu cand dar daca atunci cand ne trebuie n-avem?!"
Dupa ce "am ars holdele si am otravit fantanile" am inceput sa plantam diferite plante care ni se parea noua ca vor transforma bucatica de pamant intr-o gradina de vis.
Evident, ne-am luat un pui de magnolie care dupa un an arata asa:
Magnolia a fost achizitionata anul trecut de la Simfonia Lalelelor de la Pitesti. Impreuna cu ea am cumparat si un bradut:
Nu va imaginati ca erau asa. Erau mult mai mici si mai plapanzi. In fotografiile astea au un an de la plantare.
De pe drumul Bucuresti - localitatea damboviteana cu pricina am mai chizitionat doi trandafiri ( chipurile cataratori dar nu prea dau semne) care au inflorit din primul an si sunt acum o spledoare:
In mod clar nu puteau lipsi capsunii pe care i-am primit ca bonus cand am cumparat trandafirii si ciresul.
Despre restul gradinii in episodul viitor.
